Privirea mi se plimbă departe spre zenit
Şi inima-mi tresare în piept de bucurie,
În tot ce ne-nconjoară e semn că ne iubeşti
Cu o dragoste supremă ce ţine-o veşnicie!

Privesc spre munţii falnici şi crestele semeţe
Prin care curg izvoare cu apă cristalină,
La iarba mătăsoasă ce-aşteaptă să răsfeţe
Piciorul ce aleargă spre dorul ce suspină!

Atâta frumuseţe îmi mângâie privirea
Că se revarsă-n lacrimi ce lunecă spre soare
Şi se întorc în picuri ce-nviorează firea
Şi-mbracă universul în sunet şi culoare.

Ce minunat eşti Doamne ....cu tot ce ai creat...
Mă copleşeşte gândul că toate-s pentru mine,
Iar eu, un fir de praf ce-n lume ai lăsat
Cum voi putea vreodată să-Ţi mulţumesc mai bine?

M-aplec cu reverenţă în faţa Ta Părinte,
Să laud Îndurarea şi Măreţia Ta
Şi caut adânc în mine, dar nu găsesc cuvinte
Să-Ţi spun cât Te iubesc căci Tu eşti viaţa mea! Amin!

Vulcan-05-04-2012
Mary